Your browser (Internet Explorer 6) is out of date. It has known security flaws and may not display all features of this and other websites. Learn how to update your browser.
X

Archive for decembrie, 2012

Post

În loc de bilanț, un gând bun…

Este important că “resetăm contorul” în ficare zi de 31 Decembrie…

Mie îmi dă un sentiment plăcut și parcă mă simt ușurat într-un fel; aștept ora 24:00 din noaptea de 31; este bucurie amestecată cu optimism și speranță că anul care vine va fi mai bun decăt cel care tocmai se încheie.
Îmi trec prin minte tot felul de planuri, idei, lucruri pe care vreau să le pun în aplicare în anul următor… multe dintre ele sunt un “deja vu”; au fost și acum un an și acum doi ani pe o listă, nasol, nu? … (mă consolez cu gândul că nu erau așa de importante)

Toată euforia asta se consumă în prima săptămână din Ianuarie când mă trezesc în mijlocul evenimentelor și constat că de fapt nu am resetat cum trebuie niciun contor… deși exersez operațiunea asta de peste 20 de ani. La naiba!
Lucrurile sunt exact așa cum le știu și cum le-am lăsat. Poate chiar asta este problema… că acest sentiment mă încearcă doar o dată la 12 luni. Nu m-am învățat minte și recunosc, sunt destule momente în care mă trezesc spunându-mi… “lasă că de la anu’ lucrurile vor sta altfel”… și eu sunt curios ce o să iasă!

Pâna una-alta sunt recunoscător pentru ceea cea am realizat până acum pe plan profesional, dar mai ales sunt recunoscător pentru realizările din plan personal; cât despre viitor… vom vedea cum se vor rândui lucrurile; bucuroși le-om duce toate…

Vouă celor care citiți aceste rânduri vă doresc să aveți parte de un an de excepție și vă doresc ce-mi doresc și mie:

Să aveți MINTE, SĂNĂTATE și NOROC!

offline coach

Post

Așa arată o inovație în management!

image… se poate și FĂRĂ șefi?

Chiar dacă pare de necrezut, există și companii în care managerii sunt… în plus, pentru că nu prea au ce “manageria”. Să nu credeți că lipsesc ei cu desăvârșire din peisaj, dar nu au atribuțiile clasice ale unui “dom’ director”.
Nu putem încadra aceste firme nici cel puțin la categoria excepții pentru că sunt rarități, le numeri pe degete. Sunt adevărate inovații în management și sunt mai degrabă studiate decât replicate ca și modele de business.

Continue reading “Așa arată o inovație în management!” »

Post

(un fel de) Recenzie “The Inner Game of Tennis”


the-inner-game-of-tennisW. Timothy Gallwey
(născut în 1938 în San Francisco, California) este autorul unor serii de cărți prin care a pus bazele unei noi metodologii de coaching, dezvoltare personală și excelență personală care poate fi aplicată în diverse domenii de activitate, metodă pe care autorul a intitulat-o “The Inner Game”.
A început să scrie în 1970, iar colecția sa de cărți cuprinde The Inner Game of Tennis, The Inner Game of Golf, The Inner game of Music (with Barry Green), Inner Skiing, The Inner Game of Work and The Inner Game of Stress.

Cea mai cunoscută lucrare a lui Gallwey este The Inner Game of Tennis vândută în peste 1 million de exemplare. Este o carte care prezintă metode de training inovatoare, metode care pot fi aplicate atât în sport cât și în business, educație și sănatate. Carte a fost publicată pentru prima dată în 1972 și revizuită în 1997 și o puteți achiziționa de pe Amazon în limba engleză (încă nu a fost tradusă în limba romană).

Despre ce este vorba?
Continue reading “(un fel de) Recenzie “The Inner Game of Tennis”” »

Post

Două de 50, vă rog!

crucea-verde-farmacieVreau să vă spun o pveste din la, lala, lalalala …:O)
Nu este o poveste, este chiar o întâmplare cât se poate de reală.

Avea omu’ meu (să zicem Mr. G.) drum la Real să facă niște cumpăraturi.
Înainte să scape în lanul cu rafturi pline de produse, intră la farmacie.
Vroia să schimbe o bancnotă de 100Ron cu două de 50Ron… nimic deosebit.
În farmacie aglomerație, ca de sărbători, lume multă, cozi, o nebunie.

Stă frumos Mr. G. la rând ca tot omu’ civilizat și când ajunge în fața farmacistului (adică era un bărbat) întinde bacnota de 100 și zice:

Continue reading “Două de 50, vă rog!” »

Post

Trist dar adevărat (și necesar se pare)!!!

Foarte mulți dintre voi probabil că ați citit una dintre cele mai serioase știri de ieri:

Ziarul Financiar: ” 1.600 de posturi şi 64 de unităţi tăiate pentru rentabilizarea BCR”

Mă întreb… ce au simțit salariații BCR în momentul în care au citit în presă o asemenea știre?
Ce întrebări și gânduri îți trec prin cap în asemena momente?
   - Oare agenția noastră va fi închisă?
   - Oare postul meu va dispărea din organigramă și trebuie să îmi caut alt loc de muncă?
   - Oare voi fi unul din cei 1.600?
   - Pot face ceva … să “scap”?
   - Dacă mă dă afară… unde mă angajez?
   - Cine îmi plătește ratele la credit dacă sunt pe lista cu cei concediați?
   - Voi reuși mai departe dacă voi pleca?
   - Aș fi putut face mai mult și mai bine pentru ca astăzi să nu mă simt vizat???
   - ș.a.m.d. … destul de trist, dar cu siguranță absolut necesar (se pare)
Continue reading “Trist dar adevărat (și necesar se pare)!!!” »

Articles

Fain “tizing”!!!

Cât de tare… “răsfoiam” o publicație on-line și citesc un titlu MAAARE de articol “Cum poți să îți păstrezi jobul chiar dacă compania pentru care lucrezi face restructurări?”
Curios din fire dau un click să mai învăț ceva, că nu se știe niciodată șiiiiii ce cezi că am găsit? :
i) O “analiză” cu concluzii care sună cam așa: restructurări, reorganiări, probleme, nebunie și Totuși deși este criză există persoane care au reușit să își păstreze locul de muncă… (wow!);
ii) O întrebare: De ce au fost acestea ALESE de către management să ramănă în companie?;
iii) Un număr de telefon la care să sun, să intru în direct la televizor și să aflu răspunsul la întrebare, LOL!

No’… am dat un clik degeaba.

Continue reading “Fain “tizing”!!!” »

Post

Cea mai mare gafă … EVER!

nobodys-perfect_155892541_thumb(întâmplare reală, distractivă)

A fost odată ca niciodată, ca dacă nu era nu s-ar fi povestit…
A fost odată un salariat model, carismatic, plin de viață, simpatic, săritor, descurcăreț, voios… etc., ce mai, numai bun să-l pui pe rană nu alta.
Și cum era el așa la început de activitate și cum avea și un șef tânăr cu care se înțelegea de mi-nu-ne, era doar o chestiune de timp până să o “comită” într-un asemenea hal de’ să îl țină minte și florile din ghiveci.
Continue reading “Cea mai mare gafă … EVER!” »

Visit Us On FacebookVisit Us On TwitterCheck Our Feed