Your browser (Internet Explorer 6) is out of date. It has known security flaws and may not display all features of this and other websites. Learn how to update your browser.
X
Post

Și băieții primesc palme câteodată …nu-i așa?

Sursa foto = click foto

Hristos a Înviat!

Sărbătorile au trecut. Să ne fie de bine! … ar fi cazul să (re)intru în ritm. :O)

Pentru că suntem încă în Săptămâna Luminată și se zice că îți faci păcate dacă lucrezi în zi de sărbătoare, scot astăzi din tolba cu experiențe și anume o experiență tragic-comică pe care am savurat-o  de unul singur în cadrul unui alt interviu de recrutare.

Buuuun…
La un moment dat, în cadrul unei misiuni pe care o desfășuram cu succes, eram în plin proces de identificare și recrutare de tinere talente, recte consultanți vânzări, pentru a acoperi pozițiile descoperite din organigramă.
Eram de-a dreptul dis-pe-rat să angajez (cel puțin și obligatoriu) 3-4 băieți… De ce băieți? Pentru că TREBUIA! Punct.

Deschid o paranteză
[Balanța sexelor în echipa pe care o coordonam era categoric înclinată muuuult în favoarea fetelor... ceea ce nu este deloc un aspect negativ, dar credeți-mă pe cuvânt că la un moment dat ai nevoie în echipă și de băieți. (...bine, faptul că atunci aveam 8!!!! colege în concediu de maternitate și vreo 4-5 erau proaspăt căsătorite!!!!... este o chestiune de detaliu care... știu ... nu vă interesează)

Life is beautiful ... este nevoie de bebeluși; din suflet vă doresc tuturor să concepeți câți copii vă doriți și câți puteți întreține, ceea ce îmi doresc și mie.
DAAAR, treaba la "patron" trebuie să meargă, veniturile trebuie să fie constante și mari, la fel ca și profitul ... Time is money!] Am închis paranteza.

Obiectivul îmi era fff clar. Aveam nevoie de oameni în echipă, prin urmare am prioritizat la primele interviuri toți băieții care și-au depus candidatura.
Selecția de CV-uri nu a fost foarte riguroasă pentru că ar fi însemnat să nu am la interviu niciun băiat, prin urmare, mi-am suflecat mânecile și am început interviurile cu gândul că poate am noroc.

După primele 3 întâlniri eșuate … apare Marcel (a se citi în franceză … Marsel, așa s-a prezentat!).
Era un tip:
- simpatic,
- 37 de ani,
- necăsătorit,
- înalt (1,85) și slăbuț,
- prezentabil (îmbrăcat regulamentar la costum și față de primii candidați NU avea “sacoul băgat în pantaloni”),
- purta o pereche de ochelari de vedere finuți care îi dădeau așa un aer de om serios și educat… ce mai, la impresia artistică a punctat!

Da’ știți cum este: prima impresie contează, a doua rămâne!

Începem discuția și pe măsură ce imi povestea cum vinde el anvelope Pirelli la un magazin care vinde anvelope Pirelli și ce bune sunt avelopele Pirelli și că dacă nu am mașina echipată cu anvelope Pirelli trebuie obligatoriu să imi cumpăr un set de anvelope Pirelli că este la super – ofertă… descopăr că este un tip calm, chiar foarte calm adică exagerat de calm. Tonul vocii a fost același de la un capăt la altul al discuției: destul de jos, incet, constant, puțin timid și nesigur în același timp. Probabil, dacă interviul ar fi fost înregistrat și urmăream histograma înregistrării, intervențiile lui Marcel erau reprezentate de o linie perfect perfect dreaptă, fără absolut nicio inflexiune.

Încă din primele minute m-am convins că nu era ce cautam. :O( Nu avea nici pregătirea, nici atitudinea, nici discursul, nici prezența de spirit și nici ținuta unui consultant de vânzări pe care mi le doream. Era o persoana cu un profil de BACK office și nu de FRONT office. Cu toate acestea, am decis să finalizez cu el interviul și am profitat de oportunitate pentru a-i da feedback despre prestatia lui la discuția pe care am avut-o, l-am sfătuit despre cum să se prezinte la interviurile următoare, cum să înceapă, la ce să fie atent etc (vezi aici), adică m-am străduit să plece cu CEVA de la întâlnirea cu mine.

După o tentativă total, total eșuată de a-și etala calitățile de vânzător și de a mă convinge într-un joc de rol să cumpăr un set de anvelope … Pirelli (“ofcors”), i-am servit o “ciorbă de limbă” (sinceră) cum că îl percep un tip analitic, înclinat spre a descoperi, a analiza … bla bla bla, că are profil de back office și că eu caut front office; mi-a confirmat că a înțeles, mi-a mulțumit chiar (nu știu ce își spunea în gând) … Iar discuția chiar putea fi încheiată.

DAAR mă rodea pe mine curiozitatea și simțeam că nu a dat tot din el și că putea mai mult și exact înainte să închei îi spun:

Eu: – Auzi, zic, te văd așa calm, așa ești tot timpul? Nu ai nicio grimasă, nu ți se citește nicio emoție pe față, chiar m-am străduit de câteva ori să te “agit” puțin și să te scot din discursul lin și monoton pe care îl aveai… pe tine chiar nu te enervează NIMIC?

Marsel… s-a blocat! Preț de câteva secunde nu a spus nimic, brusc s-a încruntat puțin și a început să îi tremure maxilarul. … Eu cred că am făcut ochii cât cepele.

Marsel: – Ba da, este o chestie care mă enervează … da’ nu pot să v-o spun!

recunosc, s-a deblocat el și m-a blocat puțin pe mine … Nu mă așteptăm la răspunsul ăsta și nici la cel ce urma să vină :O)

Eu: – Marcel … este OK, era doar o curiozitate, nici nu vreau să îmi spui, nu insist!!!

începea să îmi pară rău că am pus întrebarea.
Iar tăcere…

Marsel: – Totuși cred că vă spun!

…nu mai știam cum să îi spun că de fapt chiar nu mă interesează …

Eu: – Sincer, Marcel, chiar nu țin să știu, mai ales dacă este chestiune personală…!

…la momentul respectiv, nu numai că îi tremura maxilarul, dar era cu măinile pe biroul meu și am observat cum și-a încordat efectiv pumnii.
Deja eram ușor confuz și mă gândeam cu ce naiba l-a răscolit în halul ăsta întrebarea mea?!

Marsel: – E ok, chiar vreau să vă spun!
Eu: – Cum vrei tu…
Marsel: (foarte serios și grav)Cel mai tare mă enervează să primesc o palmă peste față de la o femeie!!!

 …??!!@&$)>~|?!… whaaaaaaat???? … abia mă abțineam să nu râd și îmi era ciudă efectiv că nu mai era cineva cu mine să îl fi auzit!

Eu: (zâmbind relaxat) – Într-adevăr este aiurea, cred că și eu aș fi nervos!
Marcel: (înroșit la față, cu tonul ușor ridicat și lovind masa cu pumnul) - Nici de la mama nu suport să primesc palme!!!
Eu: (deja ridicat în picioare și cu mâna întinsă să îl salut) – Ai grijă de tine și totul o să fie ok, vei vedea!

… În gândul meu: ?!?&$)?!, wtf, omg… Ce-a fost asta?

A fost prima și ultima dată când ne-am văzut, așa că nu aș putea să vă spun dacă mămică lui îi mai dă câte o bătăiță sau dacă a mai fost agresat fizic de vreo “admiratoare” (cine știe ce le făcea sau ce nu le lăcea dacă o încasa frecvent).

Concluzii:

  • mi s-a confirmat încă o dată faptul că dacă un lucru începe prost, șansele să se termine și mai prost sunt destul de mari! 
  • obiectivul NU a fost atins, am angajat “decât” 2 băieți.

Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!

Vă doresc să aveți parte de cât mai multe interviuri cu … finalizare, ceea ce, bineînțeles, îmi doresc și mie, iar dacă sunteți amatori, o altă mostră de interviu fără finalizare găsiți aici.

Share this, IF you liked it! :O)

offline coach

Leave a comment  

name*

email*

website

Submit comment

CommentLuv badge
Visit Us On FacebookVisit Us On TwitterCheck Our Feed