Your browser (Internet Explorer 6) is out of date. It has known security flaws and may not display all features of this and other websites. Learn how to update your browser.
X
Post

Ce să mă fac? Sunt prea… însărcinat!

http://www.jessrandall.com/?cat=119“rezistența la stres”, “capacitatea de a lucra sub presiune” sau “multitasking person”… sunt câteva clișee pe care le regăseam aproape obsesiv in CV-uri și mi le amintesc de pe vremea când făceam selecție de personal și interviuri.

Îmi vine să râd: ha ha ha!… “bull shit” (pardon)

Munca la patron este palpitantă pentru majoritatea dintre noi:


Deschid o paranteză.
[ MÚNCĂ s. v. = calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.
In limba rusa sunt doua cuvinte mai des folosite: rabota si trud.
Rabota provine de la “rab” (rob), iar trud provine de la “stradat’” = a se chinui, a suferi.
Apropo de ultimul – stradat’ – de la el provine cuvantul romanesc “a se stradui” ] Am închis paranteza.

Prin urmare … despre ce vorbim? :O)

Dar să nu ne abatem de la subiectul principal…
Vă sună cunoscut?
- este o urgență
- trebuie să fie gata imediat
- nu suportă amânare
- mai am nevoie de încă o situație
- avem un deadline
- șeful ne cere să fie gata păna astăzi la prânz
- și noi trebuie să raportăm mai departe
- este o raportare importantă, te rog să finalizezi pâna la final de program
- ș.a.m.d

Raportări peste raportări, cerințe peste cerințe, urgențe peste urgențe, priorități peste priorități … una mai importată ca alta, una mai urgentă ca alta, toate la fel de prioritare … Aaaaaaaaaaa … De acord. Și totuși, cănd ne apucăm de muncă?

Raportările/solicitările de tot felul, cred că sunt cel mai periculos aspect al activității pe care o desfășurăm. Pentru “patron” informațiile sunt absolut necesare, pentru salariat, adesea … sunt scuza/justificarea ideală.

Ca să fie clar pentru toată lumea: NU sunt adeptul raportărilor și solicitărilor doar de dragul de a ne afla în treabă. Prin urmare, vreau să vă dau câteva sugestii/răspunsuri la întrebarea : cum să procedez în situația in care raportările/”task-urile”/sarcinile mă copleșesc și nu reușesc să îmi fac treaba așa cum vreau? Altfel spus, ce mă fac dacă sunt prea “însărcinat”? :O)

  • Un lucru este esențial: suntem oameni maturi, ocupăm funcții sau poziții cu responsabilități și este esențial să reușim  (să știm) să facem diferența între URGENT, IMPORTANT și PRIORITAR!

 De ce?…Nu toate solicitările/activitățile sunt cu adevărat urgente, importante sau prioritare pentru noi. Posibil să fie pentru cel care le solicită. În aceste condiții:

  • Negociați, la modul cel mai politicos și cu bună credință deadline -ul – termenul de răspuns și sincronizați-vă cu agenda personală sau cu prioritățile voastre!…Ex: Ok, am înțeles, trebuie să fac raportarea/activitatea și o voi face, dar trebuie să o fac ACUM? Aș putea să o transmit mâine, sau până Vineri? … Acum lucrez la altceva sau am niște întâlniri stabilite… (posibil să fie mai importante decât task-ul pe care l-am primit) DAR, dacă îmi spuneți să mă ocup de această situație, este perfect… Mă ocup (pentru că sunt un “soldat” disciplinat, cu conșecințele de rigoare).
  • Este foarte probabil ca cei din subordinea noastră să nu știe să își prioritizeze activitățile zilnice și “sărind” de la o urgență la alta, este posibil să lucreze fragmentat și să realizeze … Mai nimic. De aceea, asigurați-vă că nu puneți presiune atunci când nu este neapărat necesar.
  • Dacă nu ști care dintre activități este mai importată și nu reușești să decizi singur ce trebuie să faci prima dată: adresează-te superiorului și solicită la modul cel mai politicos îndrumare… În felul acesta, ulterior, cu siguranță nu vor exista discuții de genul: de ce nu ai făcut asta prima dată, doar ți-am spus că este urgent/prioritar/important.
  • … iar lista rămâne deschisă și pentru alte bune-practici…

Totul trebuie să aibă o logică, toată lumea trebuie să înțeleagă ce are de făcut și sunt convins că toți suntem bine intenționați și vrem ca afacerea să funcționeze. Refuz să cred că sunt persoane care vor să ne saboteze activitatea (indiferent că vorbim despre manageri sau persoane de execuție).
Dacă sunt astfel de cazuri, acestea trebuie izolate și … eliminate (sorry).

Concluzie: “La tăți ni’ greu, da’ pe unii să vede!” (cum ar spune ardeleanu’)

Deci … Cum stăm cu “rezistența la stres”? :O)

Baftă!

offline coach

Leave a comment  

name*

email*

website

Submit comment

CommentLuv badge
Visit Us On FacebookVisit Us On TwitterCheck Our Feed