Your browser (Internet Explorer 6) is out of date. It has known security flaws and may not display all features of this and other websites. Learn how to update your browser.
X
Post

Cum ucide școala creativitatea

Sir Ken ROBINSON, Phd - expert de renume mondial în dezvoltarea educației, creativitate și inovație.

Cărțile care l-au consacrat:
The Element - how finding your pasion changes everything.
“Cu un simțal umorului aparte, Ken Robinson ne arată în The Element nevoia vitală de a spori creativitatea și inovația având o abordare diferită a resurselor/calităților umane și a imaginației.”

Out of our minds – learning to be creative.
“Cartea este un îndemn pasional de a avea abordări radical diferite despre Leadeship, metode de predare în școli și dezvoltare profesională care să ne ajute să facem față cu bine tuturor provocărilor personale și profesionale ale secolului 21.”

Ce găsiți în filmulețul de mai jos?
O perspectivă  foarte-foarte interesantă și argumentată despre Cum Școala ucide Creativitatea…

aveți alte opinii, păreri, pdv, etc. ?

offline coach

  • Parerea mea e urmatoarea: e extraordinar de greu, pentru unii chiar imposibil sa se dezvolte autonom conform propriilor interese si pasiuni. Poate cu anumite cauzalitati favorabile in afara puterii personale de control. Bineinteles, daca iti urmezi pasiunea cu indarjire si te dedici complet, vei reusi sa ajungi la un nivel ridicat de competenta si sa supravietuiesti in actualul sistem. Problema e urmatoarea. Ajungi la maximum de creativitate cand nu faci niciun fel de comprmis. Deci daca vrei cu adevarat sa excelezi, e greu in sistemul asta daca iti lipseste o anumita doza de conformism si de “am inteles, sa traiti!”.

    unulnou

    20 ianuarie 2013

  • Am o întrebare directă pentru tine: Cine a scris cometariul “potețialul” tău sau “limitele” tale ?

    1. Nimic nu este imposibil.
    2. Nu ar trebui să fim resemnați… și atât.
    3. De ce nu ne gândim să ne facem propriul sistem; al nostru, al fiecăruia? (poate din cauză că că suntem resemnați și credem că este “extraordinar de greu, pentru unii chiar imposibil”).

    Dacă chiar credem asta, atunci nu avem cale de scăpare. Vom deveni ceea ce credem/gândim că suntem.
    Nu trebuie să ignorăm potențialul pe cre îl avem și nu este recomandat ne lăsăm conduși de limitele noastre, care culmea, tot noi le scoatem în evidență.

    În fond … ce avem de pierdut?

    offlinecoach

    20 ianuarie 2013

  • Nu-s absolut deloc resemnat. Comentariul a fost scris de partea mea rationala dupa cum se vede. Nimic nu este imposibil, dar s-ar putea cu elemente detrimentale cauza-efect sa nu atingi in timpul propriei vieti ceea ce vrei tu sa atingi. Poate ca pui fundatia pentru generatiile urmatoare, precum imigrantii evrei din America care munceau uneori cate 18 ore pe zi. Oricum ar fi, eu prefer oricand ratiunea cu un strop de optimism, decat optimismul patologic. Si pentru unii chiar este imposibil. Nu zic de mine, pentru ca eu am o situatie mult favorabila fata de alte persoane.

    1. Am acces la informatie si pot citi bloguri excelente precum acesta
    2. Am repulsia fata de autoritate care imi da energia sa urmez un drum autonom.
    3. Constientizez ca ma pot schimba in anumite limite astfel incat sa depasesc conditionarea sociala sau tampeniile inoculate prin educatie si experiente negative.

    Dar nu multi au aceste lucruri. De ce nu le au, nu stiu? De ce nu le cauta, nici asta nu stiu? Dar nu cred ca acestia, foarte multi de altfel o sa isi implineasca macar cateva din potentialele proprii vreodata.

    unulnou

    20 ianuarie 2013

Leave a comment  

name*

email*

website

Submit comment

CommentLuv badge
Visit Us On FacebookVisit Us On TwitterCheck Our Feed